Povestea storytelling-ului. Arta povestirii cuprinsă în ADN-ul uman

 

Povestea storytelling-ului

               - Arta povestirii cuprinsă în ADN-ul uman -

 


      Sursa foto: iStock



Fiecare povestire vine în întâmpinarea noastră cu un mesaj și o morală aparte. Iar de cele mai multe ori ne intersectăm cu poveștile atunci când avem cea mai mare nevoie să schimbăm ceva la noi înșine. Importanța poveștilor este incontestabilă. Povestea este prin excelență puntea dintre generații, milenii de-a rândul, până la punctul zero, al genezei Universului. Prin povești sunt consemnate sursa tuturor evenimentelor importante și ale puterii de transformare al omului sub influența acestora. Indiferent de natura acestora,  povești transmise oral sau consemnate în scris, ele au darul de a crea impresia atemporală a unei existențe infinite – darul dat omenirii, prin care putem experimenta nemurirea. Suntem înzestrați cu acest dar, în mod natural, din naștere. În structura ADN-ului nostru este cuprinsă totalitatea experiențelor imateriale.

 

    Dar înainte de toate, vom face o incursiune în spațiul destinat înțelegerii mecanismelor care au influențat în mod categoric aceste considerente, ce leagă natura umană de mitul poveștilor.

 

 

Limbajul, gândirea și realitatea – ca formă de autocunoaștere

 

Limbajul, gândirea și realitatea – o ecuație indispensabilă oricărui om ancorat în sfera analitică a propriei realități. Felul în care vedem lumea înconjurătoare ține mai mult de percepția noastră cu privire la aceasta, la limbajul utilizat, la formele de comunicare –  verbală sau nonverbală, la întregul proces de delimitare a unor aspecte fundamentale în modul în care vedem omenirea – cu ochii minții. Aceasta este văzută prin intermediul filtrului nostru personal, un filtru subiectiv de altfel, care ne ajută să conceptualizăm lumea în felul nostru, autentic și personal deopotrivă.

Ținând cont de aceste aspecte, se conturează în chip nevăzut imaginea unui model la care aspirăm, și care deține caracteristicile esențiale ale unui erou, în care ne regăsim fiecare dintre noi. Acest erou, despre care vă vorbesc, este puternic ancorat în ADN-ul oricărei ființe umane. Voi umaniza această călătorie, pentru a descoperi punțile indispensabile ce au făcut posibilă o transcendere spre infinitul resurselor cognitive dobândite de specia umană prin intermediul unui model - simbol. Fiecare dintre noi ne raportăm la un model pe care îl considerăm a fi ideal.

 



 

Cum începe povestea...

 

 Sursa foto: pixabay

 

 

Mitul peșterii sau filosofia asupra umbrelor întunecate ale gândirii

 

În dialogul prezentat de Platon, dintre Socrate și Glaucon, „Mitul peșterii” se evidențiază  o renaștere o omului scăpat din peștera aparențelor, a umbrelor care maschează adevărata oglindire a realității în care trăim. Dacă reușim să evadăm din peștera construită în interiorul minții, vom redescoperi adevăratele repere care ne vor conduce pașii spre libertatea propriilor valori, și astfel vom fi capabili să deosebim diferențele dintre trăirea autentică, originală sau reală și copia sa. Acest procedeu ne poate ajuta să punem bazele solide ale viitoarelor povești, construite pe realitatea concepțiilor antice, dar cu aplicabilitate și în spațiul modern.

 

Valoarea estetică, după Canonul lui Harold Bloom

 

Pentru ca o poveste să fie reușită mă voi raporta la valoarea estetică a unei opere, exemplificată de Harold Bloom în „Canonul occidental”. Importanța valorii estetice este crucială în creionarea unei povești, întrucât relația dintre individualitate (sinele individual) și memorie (speranță), care este opusă uitării, este semnificativă; memoria este benefică criticii literare, filosofiei, hermeneuticii literare, miturilor creatoare de artă ca formă de atestare a identității umane.

 

 

Reconectarea la sursa poveștilor

 

 
     Sursa foto: iStock
 
 
 
    Cum ne putem reconecta la sursa care a generat în rândul fiecăruia dintre noi adevărata oglindire a esenței creatoare de povești, ce stă la baza raționamentului modern, prin care se dorește o reinițiere a lumii fabuloase ancorată în paleta opacă a consumerismului modern?

Ca să răspund la această întrebare, voi menționa trei tipuri de metode care ne apropie de esența lucrurilor:


    
      1. Valoarea de sacrificiu al omului modern
      2. Multiculturalismul arma secretă a timpurilor nostre
      3. Modernitatea miturilor în operele marilor scriitori români
      

       

 

1.      Valoarea de sacrificiu al omului modern

 

Mitul sacrificiului este adânc înrădăcinat în ADN-ul uman. Destinul omului și evoluția acestuia sunt strâns legate de firul invizibil al actului sacrificial, care ridică eroul pe un piedestal. De la miturile păgâne, până la mitul creștin sacrificiul este prezent ca formă de transformare spirituală, printr-o moarte manifestată de cele mai multe ori în plan simbolic. Dacă ne ghidăm după aceste considerente, și inducem cititorului valoarea actului sacrificial, prin intermediul povestirilor noastre, îl vom conecta la sursa propriei sale existențe – ca modalitate de reevaluare și recunoaștere a propriilor valori.

 

 

2.      Multiculturalismul – arma secretă a timpurilor noastre

 

Un rol important în societatea modernă îl ocupă multiculturalismul. Prezența a numeroase grupuri etnice din spațiul nostru de referință ne ajută să avem o viziune mai clară asupra modului cum putem construi pilonii cheie, pe care se bazează povestea noastră. Fiecare comunitate etnică vine cu ceva aparte, iar dacă reușim să extragem elementul secret care conectează oamenii în modul cel mai natural, atunci vom atinge cu siguranță coarda sensibilă a sufletului uman.

 

3.      Modernitatea miturilor în operele marilor scriitori români

 

Un ultim aspect, dar nu cel din urmă, constă în modernitatea miturilor și felul cum mari scriitori români au remodelat poveștile populare sub auspiciul unor mari capodopere. Ca prim exemplu, vom lua „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, în care poetul aduce la viață, grație creativității sale intrinsece, o operă remarcabilă. Basmul popular Fata din grădina de aur, cules de Richard Kunisch capătă noi valențe și se transformă  într-o poveste sublimă.  De asemenea, poezia „El Zorab” de George Coșbuc reprezintă un alt exemplu de emoție transmisă prin povestea scrisă în versuri.

 

Exemplele pot continua, dar important este să remarcăm faptul că primele forme de reprezentare ale unui storytelling remarcabil au fost testate și verificate cu mult înainte să utilizăm acest termen așa cum este folosit el astăzi. Răsunetul acestor poezii-simbol, care au un ecou puternic în specificitatea națională a poporului nostru și nu numai, ne demonstrează faptul că elementele comune ale povestirii au un impact major asupra oamenilor, emoționându-ne profund.

Comentarii

Postări populare